Sa-i spunem...Ana

Se trezi cu o migrena cumplita si cu o pofta teribila de ciocolata. Pe vremea cand citea „Marry Poppins” nu si-ar fi imaginat niciodata o scena de sex atat de voalata. Un cubulet de ciocolata, in schimb, ar fi satisfacut-o intr-un mod sublim.
Se chinuia sa-si aminteasca daca era blond sau brunet, daca se cunosteau, sau cam de pe la ce ora o abandonase intre asternuturi. De fapt, se intreba cat durase intregul act, cum a fost…? Isi dorise dintotdeauna rolul de femeie versata, perversa, amatoare de senzatii tari; si totusi…cum Doamne iarta-ma sa fii intr-atat de superficial incat sa nu-ti amintesti nimic aIIa zi, in schimb sa-ti zboare prin minte intamplarile hazlii ale lui Marry Poppins? Inexplicabil de superficial!
Migrena persevera, la fel si pofta nebuna de ciocolata. Se ridica din pat, in splendoarea unei goliciuni care alta data ar fi scandalizat-o; ridica de pe jos o sticla goala de whisky (acum se explica si migrena!) si aduna mucurile de tigara din jurul scrumierei. Asadara, era fumator. Se opri apoi in fata oglinzii, in asteptarea unei confirmari concludente: „Da, esti frumoasa! Tarfulita, dar frumoasa!”. Ii placea ceea ce vedea. Isi zambea parsiv, cautand frenetic defecte. Niciunul. Noul rol o prindea de minune. Pacat ca mintea ei se convertise intr-un mic blanc! Marry Poppins ar fi fost de-a dreptul revoltata: ar fi privat-o cu desavarsire de calatoriile fantastice, trucurile cu umbrela si turta dulce!
Era satula de diplome, premii, laude si alte tertipuri care, de-a lungul timpului, o facusera sa se simta intocmai unei iepe pursange, de talie mondiala. Nu dorea sa mai fie fetita cuminte, rezervata, exemplul tuturor. Nu facuse nicio nebunie vreme de 23 de ani…pana acum. Se simtea cu adevarat libera, increzatoare, independenta. Mereu fusese constienta de propria-i frumusete; la un moment dat devenise obsedata de parul ei negru si lung care, in contrast cu ochii de un albastru azuriu, ii conferea intocmai alura unei nereide. Acum aflase ca poate, fara nicio implicatie, sa se detaseze emotional, cu o nonsalanta ireprosabila, si sa priveasca lucrurile pur obiectiv. Mai vroia! Isi promisese ca data viitoare nu mai bea.
Tanjea dupa un cubulet de ciocolata; se decise sa-si cumpere,chiar daca afara ploua cu galeata. Se imbraca grabita, insfaca umbrela si cobori scarile in viteza, aidoma unui copil nerabdator sa iasa la joaca. Deschise umbrela si ramase cu ochii atintiti asupra ei pret de cateva minute. Zambea. Atat de inocent. Pe vremea cand citea „Marry Poppins” era convinsa ca poate sa zboare daca isi deschide umbrela!